Impozitul pe pariuri sportive: cine îl reține, cine îl plătește și ce rămâne în mână

Updated noiembrie 2026

Licensed

Available in US

Fast payouts

18+ Only

Un parior care retrage 10.000 lei de la o casă licențiată primește 9.600 lei. Reținerea nu se face de el, nu se declară de el și nu se plătește de el: organizatorul o oprește din transfer și o virează statului până la data de 25 a lunii următoare. Atât, pentru câștigurile plătite de la 1 august 2025, când Legea nr. 141/2025 a rescris art. 110 din Codul fiscal. Aceeași lege a rescris însă și anexa la OUG nr. 77/2009, unde operatorii de clasa I la distanță au ajuns să plătească pentru autorizarea exploatării 30% din veniturile din jocuri de noroc, cu un minim de 480.000 euro pe an, în loc de 21% și 400.000 euro. Două impozite, două buzunare complet diferite, o singură lege, și e ușor să le amesteci pentru că amândouă poartă același nume în gura lumii.

Datele de mai jos sunt actuale la 5 noiembrie 2026 și au fost verificate, pentru partea de licențiere, împotriva listei de operatori licențiați clasa I publicate de ONJN.

Ce este, de fapt, impozitul pe pariuri sportive

Există două impozite care se numesc, în conversație, „impozitul pe pariuri sportive”, și numai unul dintre ele atinge pariorul. Primul este taxa pe care o plătește organizatorul: taxa de autorizare a exploatării, scrisă în anexa la OUG nr. 77/2009. Al doilea este reținerea din câștig, oprită de organizator din banii jucătorului și virată ca impozit final. Cine caută cât plătește pentru un bilet câștigător are nevoie de al doilea. Cine se întreabă de ce o casă taie cotă sau scoate un bonus are, uneori, răspunsul în primul.

Cele două nu comunică între ele. Taxa operatorului se calculează pe venitul din jocuri de noroc, definit ca suma încasată de la jucători minus premiile plătite. Reținerea din câștig se calculează pe suma pe care jucătorul o scoate din cont. Un operator poate avea un an prost și tot să rețină 4% din fiecare retragere a fiecărui client. Invers, un an bun nu schimbă cu nimic reținerea de la sursă.

Am scris pagina de față în jurul unei singure întrebări practice: ce căi există pentru un parior român și cui i se potrivește fiecare. Sunt trei căi, și nu se suprapun. Poți paria la o casă cu licență clasa I, unde reținerea e automată și implicită. Poți paria la un site aflat pe lista neagră a ONJN, unde nu ți se reține nimic la sursă și unde statul român nu îți datorează nimic în schimb. Sau poți juca în afara pieței și să ai de rezolvat singur, cu un contabil, ce se întâmplă cu câștigul tău în România — o situație în care actele citite nu dau o poziție clară pentru scara în vigoare.

Bazele se schimbă o singură dată, dar se schimbă pentru toată lumea: un pariu în cotă fixă, o miză, o cotă, un rezultat plătit care trece pragurile de mai jos. Ce diferă e cine stă între tine și banii tăi.

Bazele reținerii: pragurile, cotele și ce se impozitează

Impozitul pe câștigurile din pariuri se ia acum, pentru pariurile online, la fiecare transfer al câștigului în contul bancar al jucătorului. Nu pe profit anual, nu pe sold, nu pe fiecare bilet în parte. Pariorul care lasă banii în contul de joc nu plătește nimic; cel care scoate plătește pe tot ce scoate. E o diferență pe care o simt și cei care retrag de două ori pe lună, și cei care retrag o dată pe an.

Legea nr. 141/2025 fixează trei praguri pentru câștigurile plătite de un organizator licențiat, plătite de la 1 august 2025. Reținerea e definitivă, ca impozit final, conform art. 110 din Codul fiscal rescris:

Pragurile nu se aplică pe an și nu se cumulează. Se aplică pe fiecare plată. Cine retrage 10.000 lei în patru tranșe de 2.500 lei plătește 4% din fiecare tranșă, adică 400 lei în total, iar cine retrage 10.000 lei o dată plătește tot 400 lei. Aritmetica se schimbă însă la al doilea prag: cinci tranșe de câte 20.000 lei, fiecare de 2.400 lei, costă mai mult pe fiecare leu decât o singură tranșă de 10.000 lei, care e cel mai ieftin câștig mare pe care îl poate transfera un parior. Verificarea din acte merge exact așa: 10.000 lei transferați cară 400 lei reținuți, 20.000 lei transferați cară 2.400 lei. Nimic spectaculos în aceste două numere, până când îți dai seama unde cad: retragerea de 10.000 lei este singura sumă de la un prag la altul care plătește doar 4%.

Al treilea prag merită citit cu grijă, pentru că are o limită în chiar formularea lui. Cei 66.750 lei apar în redactarea ANAF pentru cazinou, cluburi de poker și aparate; cum tratează textul câștigurile din pariuri online sub acest plafon nu este stabilit, iar consecința practică e simplă — un câștig din pariuri sub nivelul acela nu trebuie tratat ca scutit. Nu e o nuanță academică. E diferența dintre „nu mă interesează” și „întreb un contabil”.

exemplu

• Ceilalți jucători plătesc prin bilete: un cazinou, o loterie sau un club de poker au regimuri fiscale scrise separat în aceeași anexă, iar pariurile în cotă fixă online apar pe linia lor.
• Casă licențiată, plătitor licențiat: reținerea e obligația organizatorului, nu a jucătorului, iar acesta nu depune nimic pentru ea.
• Prag pe plată, nu pe persoană: nu există un plafon anual al reținerii și nici o declarație de adus la nimic din ce s-a reținut deja.

Scara veche de 1% / 16% / 25% a ieșit din uz. Dacă o mai vezi pe undeva, e material vechi; actul de acum scrie 4% / 400 lei plus 20% / 11.750 lei plus 40%.

Norme și cine supraveghează piața pariurilor online

Autoritatea de jocuri de noroc (ONJN) este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, creat prin OUG nr. 20/2013 și organizat prin HG nr. 298/2013; Comitetul de supraveghere acordă și retrage licențele și ține lista neagră. Cadrul legal e OUG nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, publicată în M.Of. nr. 439 din 26 iunie 2009 și modificată de Legea nr. 246/2010, apoi de OUG 82/2023, Legea nr. 107/2024, OUG 80/2024 și Legea nr. 141/2025 (M.Of. nr. 699 din 25 iulie 2025). Normele de aplicare pentru jocurile la distanță sunt HG nr. 111/2016, art. 122–141. OUG nr. 7/2026 se referă la autorizarea locală a locațiilor fizice, nu la pariurile online.

Licența clasa I acoperă organizatorii cu contract direct cu jucătorul: pariuri în cotă fixă, pariuri mutuale, pariuri în contrapartidă, cazinou la distanță, bingo și keno. Clasa a II-a e B2B — platforme, software, procesatori de plăți, afiliați. Clasa a III-a e monopolul loteriei de stat. Pariurile sportive și cazinoul nu sunt regimuri separate; sunt același regim. O licență ține zece ani, autorizarea de funcționare un an, iar un licențiat clasa I este o firma înregistrată în România sau o firma din UE/SEE cu sediu permanent aici, cu capital vărsat minim de 1.000.000 lei. Din cei 28 de licențiați, 20 au sediul în Malta și 8 sunt SRL-uri românești.

În copia listei ONJN de la 11 octombrie 2026 apăreau 28 de licențiați, dintre care 24 cu pariuri sportive online. Este fotografia pe care se sprijină toate numele de mai jos, și este o fotografie, nu un ticăit de ceas: numărul se mișcă.

Domeniul .ro, licența și amenda pentru jocul pe un site neautorizat

Un singur lucru face o casă de pariuri legală în România: licența clasa I pentru pariuri la distanță, cu autorizarea anuală, înscrisă pe numele operatorului. Domeniul .ro nu dovedește nimic. Un domeniu se cumpără în zece minute și nu se leagă de nicio autoritate; nici locul într-un clasament nu spune ceva despre licență. Cine caută dovada o găsește într-un singur loc: lista de operatori licențiați clasa I și autorizare de funcționare, publicată de ONJN. Acoperirea este pe operator și pe marca înscrisă acolo. Dacă o marcă nu apare între domeniile unui licențiat, nu este acoperită de licența aceea, chiar dacă logo-ul arată la fel.

Firmele care nu apar pe listă pot fi numite „de pe listă lipsesc” — atât. „Ilegal” se spune doar despre cele scrise în lista neagră, care pe 11 octombrie 2026 avea 2.893 de domenii, ultima actualizare pe 8 octombrie 2026. Aici intră Bet365, Stake, 1xBet, Pinnacle, 22Bet și zeci de imitații cu .ro. Cifra merită să fie rost medicinal: 2.893 de adrese, nu o pumn de nume exotice.

Pentru jucător, participarea la o formă de joc la distanță neautorizată de ONJN este contravenție, cu amendă între 5.000 și 10.000 lei, conform art. 22 alin. (6) OUG nr. 77/2009 — prevedere intrată în vigoare prin modificările din 2014 și reluată de Legea nr. 141/2025. Cât se aplică în practică nu este stabilit; amenzile efectiv date pe jucători nu apar nicăieri. Regula există, însă. Iar un site neautorizat nu este conectat la registrele românești, deci un jucător autoexclus care ajunge acolo rămâne fără nicio protecție, pe lângă riscul amenzii.

Pentru operator, funcționarea fără licență este infracțiune, art. 23 alin. (1), pedepsită cu închisoare de la o lună la un an sau amendă. Blocarea curge prin licențiații clasa II: procesatorii, furnizorii de software și de găzduire nu au voie să servească operatori neautorizați sau domenii de pe lista neagră, iar încălcarea este infracțiune, conform art. 25 alin. (1) lit. m)–o). Comitetul de supraveghere ține lista, iar furnizorii de internet respectă deciziile lui. O regulă care să oblige băncile obișnuite să blocheze nu apare în acte. ONJN a depus, pe 24 martie 2026, o plângere penală împotriva unui afiliat clasa II care redirecționa românii spre domenii neautorizate.

Ce câștigi, concret, cu o casă licențiată: reguli în română, un portal unde poți face o reclamație (petițiile primesc răspuns în 30 de zile), limite de depunere pe care casa e obligată să le ofere, verificarea identității, plafonul de 200 euro înainte de verificare și o instanță românească. Ce nu câștigi nimic: cu un brand neautorizat dispare tot, iar dintre toate pierderile, cea mai scumpă e că un jucător autoexclus nu este oprit acolo.

Cum îți dai seama de ce sumă ajungi: o estimare pe un rulaj de 200 lei

Aritmetica impozitului pe câștig și aritmetica unui bonus sunt aproape niciodată aceeași discuție, dar amândouă se calculează de la miză și de la cota unui pariu. Am luat un exemplu deliberat mic, ca să se vadă ce costă fiecare leu: un parior își pune singur o limită de 200 lei pe săptămână, iar acei 200 lei se joacă o dată, pe o piață în două căi, la cotă 1,90 și 1,90. Cota este ilustrativă, nu este un preț afișat de vreo casă, iar miza săptămânală este tot a pariorului.

Cota de 1,90 pe ambele rezultate nu este simetrică din punctul de vedere al celuilalt capăt al mesei. Cele două cote dau împreună o proporție de plată de 95%: 1 ÷ (1/1,90 + 1/1,90) înseamnă 95 de bani întorși din fiecare leu pariat, ceea ce lasă marjei de 5% din miză. Cine mizează 200 lei pe această piață variază în medie 200 lei × 5% = zeci de lei în buzunarul casei, indiferent cine câștigă pariul. Peste un an de săptămâni jucate, costul de așteptare al rulajului se adună în jurul sumei de 520 lei — o bandă care depinde strict de cota pe care o găsește pariorul și de piața pe care joacă, pentru că marja unei piețe de totale sau de handicap nu este marja unei piețe 1X2.

Aici se leagă totul de impozitul propriu-zis. Cei 200 lei nu sunt venit. Dacă pariul câștigă, returul e de 380 lei — 200 lei × 1,90 — și profitul net 180 lei. Dacă banii rămân în contul de joc, nu se reține nimic. Dacă sunt transferați în banca, suma trece pragul de 10.000 lei doar după multe astfel de pariuri, iar până acolo reținerea este de 4% din transfer. Un jucător cu mize mici poate juca luni bune la aceeași casă și nu vede niciun leu reținut, pentru că nu scoate niciodată destul ca să conteze. Un jucător care retrage primele 12.000 lei ai unui an bun plătește 400 lei plus 20% din 2.000 lei, adică 800 lei reținuți.

Estimarea e o medie peste multe pariuri, presupunând că miza săptămânală se joacă integral în fiecare săptămână, pe o piață cu marjă de 5%. Nu spune nimic despre câți ani câștigă sau pierde un parior anume. Cei 520 lei nu sunt o pierdere garantată și nici o miză care se întoarce: sunt costul de așteptare al rulajului.

Joc responsabil: ce poți pune singur între tine și retragere

Pariorul care vrea să-și controleze cheltuiala nu are nevoie de un plafon legal scris în lege, pentru că nu există un astfel de plafon: nu există nici o limită legală de miză sau de pierdere pentru jocul online în România. Ce există este o obligație a organizatorului. HG nr. 111/2016, art. 132, impune fiecărui organizator online să ofere limite de depunere zilnice, săptămânale și lunare, cu aplicare în 24 de ore pentru reducere și intrare în vigoare abia după minimum 48 de ore pentru o creștere. Legea nu pune un plafon peste aceste limite: te poți limita la 50 lei pe zi sau la 5.000, casa nu are dreptul să refuze o limită mai mică, doar să o întârzie.

Ordinea contează practic și uman. Cererea de reducere se procesează în 24 de ore. Cererea de creștere stă în așteptare 48 de ore — două zile în care poți reveni asupra ei. Este un mecanism bine gândit pentru cine îl folosește, pentru că perioada aceea de două zile este exact intervalul în care decizia luată la ora două noaptea pare altfel dimineață. Reducerea nu așteaptă, și e singurul sens în care un plafon scris de tine chiar funcționează.

La aceeași obligație se adaugă excluderea temporară sau permanentă și o pauză de joc de până la 7 zile. Iar cine vrea să iasă din excluderea la nivel de operator poate face asta doar după 6 luni, conform art. 132 alin. (6). Spațiul dintre 7 zile de pauză și 6 luni de așteptare este tot spațiul dintre o răceală și un angajament.

Înregistrarea cere nume, data nașterii, adresă, e-mail, o declarație că ai peste 18 ani și, pentru cetățenii români, CNP-ul. Verificarea se face de operator în 30 de zile calendaristice. Până atunci poți depune cel mult 200 euro sau echivalentul și nu poți retrage. Un cont rămas neverificat după 30 de zile se închide și soldul merge la bugetul statului, conform art. 129 alin. (2)–(5). Contul ăla nu dispare în liniște: banii lui ajung la stat.

Vârsta legală de acces este 18 ani, conform art. 7 alin. (1) OUG nr. 77/2009. Un proiect care ar ridica pragul la 21 a trecut Senatul în februarie 2026 și stă în Camera Deputaților; raportarea privește sălile de joc, iar efectul lui asupra jocului online nu este stabilit. Un proiect nu e o lege; până una ca asta se adoptă, nu schimbă nimic.

Autoexcluderea și autoexcludere: până unde te ține

Autoexcluderea națională se cere conform art. 15¹ OUG nr. 77/2009 și Ordinului președintelui ONJN nr. 79/2025, publicat în M.Of. nr. 557 din 17 iunie 2025. Cererea se face în nume propriu, la ONJN: fie prin e-mail cu semnătură calificată, fie printr-o declarație notarială sau de avocat, fie printr-un organizator licențiat, care o trimite mai departe în 2 zile lucrătoare. Devine obligatorie cam la o zi după înscriere, nu are termen de expirare scris și se ridică doar la ONJN.

Pe 11 octombrie 2026, pagina principală a ONJN afișa 59.955 de persoane autoexcluse. E o cifră în mișcare, dar dă o scară: zeci de mii de oameni au trecut prin procedura asta și nu s-au întors repede.

Aici apar cele două verigi care se rup. Registrul național obligă organizatorii cu locații fizice. Pentru jocul online, ONJN spune că excluderea de la art. 132 funcționează față de un singur operator, iar un proiect de guvern pentru unificarea registrului, pus în consultare în ianuarie 2026, nu a fost adoptat. Termene de 12, 24 sau 36 de luni și o perioadă de răcire înainte de ieșirea din registru sunt proiecte (L94/2025), nu lege. Practic: te poți autoexclude, iar onlineul nu te ține departe de toate casele licențiate.

Pe un site neautorizat, autoexcluderea nu înseamnă nimic. Un astfel de site nu este conectat la registrele românești, nu are obligația de a verifica dacă ești pe listă și nu are nicio sancțiune dacă te primește. Distincția e brutală și e singura care contează într-o criză: protecția se oprește exact la granița licenței.

Un număr de consiliere nu este stabilit. ONJN nu dă un număr de consiliere pentru jucători — 0761 890 899 este o linie de WhatsApp pentru raportarea activității ilegale, nu un serviciu de consiliere. Cine caută ajutor psihologic pentru joc nu-l va găsi acolo, iar precizarea e importantă pentru că e o confuzie frecventă.

Site-urile licențiate trebuie să afișeze, în română, numele organizatorului, seria și numărul licenței și al autorizării, o legătură spre onjn.gov.ro, interzicerea jocului de către minori și o politică de prevenire a dependenței, cu autotest și cu un memento automat la fiecare 60 de minute. Memento la 60 de minute — asta înseamnă câteva prezențe pe sesiune pentru un jucător obișnuit, și este singurul instrument care îți spune cât timp ai stat, fără să ți-l spună nimeni manual.

Clasament: zece case de pariuri licențiate, una lângă alta

Următoarele zece intrări sunt operatori de pe lista ONJN „Operatori licențiați clasa I”, în copia din 11 octombrie 2026, fiecare cu licența clasa I pentru pariuri online în cotă fixă. Am selectat după două lucruri: licența, verificabilă pe listă, și relevanța pentru un parior român.

Ordinea e editorială. Nu este un clasament oficial, nu este o ierarhie de siguranță, iar lista licențiilor este mai lungă decât lista de mai jos: 28 de nume, dintre care 24 cu pariuri online. O marcă absentă aici nu este, prin asta, lipsită de licență. Licențele sunt acordate pe operator și lista ONJN nu spune care marcă a unui licențiat ține pariuri și care ține cazinou. O marcă este acoperită doar dacă domeniul ei apare între domeniile licențiatului. Iar lista dă numere de decizie, nu serii de licență.

Recenzile de mai jos descriu fiecare brand prin ce l-am găsit în condițiile lui proprii, iar unde un operator nu apare cu o informație, informația respectivă nu se transformă în știre — se poate verifica pe site-ul lui, în regulament înainte de a miza.

Coloana din mijloc este singura care nu se schimbă niciodată, iar ultima coloană e singura care nu se repetă. Două mărci trăiesc sub aceeași decizie — Stanleybet și Admiral, amândouă pe Megabet International — și e o situație pe care pariorul care compară două nume de pe listă o întâlnește imediat. Winner și 888 împart un singur licențiat. Trei mărci au perioada încheiată sau aproape încheiată: Maxbet pe 30.12.2026, Betano pe 31.01.2027, iar Winmasters a ieșit în iunie 2026. Pentru restul, un tabel nu ajunge: ce contează e ce scrie fiecare casă despre banii tăi, iar acolo diferențele sunt mai mari decât în coloana licențelor.

Reținerea la transfer și diferența dintre un brand care ți-o spune și unul care nu

Doar una dintre cele zece case descrie în condițiile ei proprii, în termeni expliciți, cum se reține impozitul: Betano. Reținerea se face automat din suma retrasă prin Betano Cash, conform Legii nr. 141/2025, iar sumele afișate la retragere includ deja impozitul. Pentru un parior, asta schimbă o singură întrebare — ce cifră apare pe ecran când apeși pe retragere — și o schimbă în bine, pentru că nu poți fi surprins de o sumă care se micșorează după ce ai confirmat.

La Winbet, regula scrisă în termeni și condiții este aceeași scară din retrageri: 4% pentru câștigurile brute până la 10.000 lei inclusiv, 400 lei plus 20% din ce depășește 10.000 lei pentru sumele între 10.000 și 66.750 lei și 11.750 lei plus 40% din ce depășește 66.750 lei. Brandul nu e printre cele zece recenzate mai jos și nu îl tratăm ca atare; apare aici doar pentru că e exemplul unei case care descrie explicit scara, iar asta e o alegere de transparență care merită știută când compari.

Diferența dintre cele două atitudini este următoarea: reținerea la sursă e o obligație legală care se întâmplă oricum, iar o casă care o afișează înainte de a o lua îți dă un număr la care te poți uita. Una care nu o afișează nu face nimic ilegal, dar te lasă să afli după. Pentru cine scoate sume mari, să ai impozitul inclus în cifra dinainte e pur și simplu mai puțin stres.

Reținerea declarată și taxa operatorului sunt lucruri diferite, chiar dacă amândouă au crescut sub aceeași lege. Taxa de autorizare a exploatării pentru clasa I la distanță este de 30% din veniturile din jocuri de noroc, cu un minim de 480.000 euro pe an, de la 1 august 2025; înainte erau 21% și un minim de 400.000 euro. Pentru pariurile în cotă fixă „tradiționale”, anexa fixează 25% din venituri și un minim de 240.000 euro pe an, linie care nu se confundă cu cea de 30%. La asta se adaugă taxa de promovare de 5% din valoarea contractelor de publicitate, prevăzută la art. 1² din OUG nr. 77/2009, iar venitul din jocuri de noroc e definit ca suma încasată de la jucători minus premiile plătite.

Altă cheltuială a operatorului, tot în euro și tot neconvertită: taxa de licență clasa I de 300.000 euro pe an și contribuția la ONJN de 500.000 euro pe an. Ele nu se regăsesc în niciun leu reținut din câștigul tău, dar explică de ce o piață mică de pariuri sportive românești susține relativ puțini operatori și de ce fiecare leu contează pentru ei. Marja de 5% dintr-o piață de 1X2 nu este un adaos arbitrar; e parțial costul de a ține o licență în viață.

Evaluare: cine sunt cele zece, pe rând

Ordinea de mai jos urmează lista de operatori licențiați și nimic altceva. Fiecare intrare spune ce diferențiază brandul, apoi ce lipsește, apoi cui i se potrivește.

Winner (winner.ro): licențiatul cu cele mai multe mărci sub o singură decizie

Winner este una dintre cele două mărci pe care un parior român le știe din publicitate, iar licența lui stă sub o umbrelă mai mare decât pare. Titularul este New Gambling Solutions S.R.L., cu decizia 2237/08.11.2023 și o perioadă care aleargă până la 30.11.2033. Printre domeniile înscrise la licențiat apar winner.ro, online.winner.ro, 888.ro, 888sport.ro, 888poker.ro și 888casino.ro, iar printre mărcile lui apar și Hotspins, Elite Slots și Lady Casino. E o structură tipică pentru piața românească: o singură licență, o duzină de fațade.

Ce înseamnă pentru cititor: o perioadă de licență care depășește 2030 este semnul unei prezențe stabile, iar asta contează pentru cine vrea să-și pună limite de depunere și să nu și le facă la o casă care dispare la anul. Numele de cazinou din portofoliu, cascadă, spune însă ceva despre unde își caută clientul: cazinoul, nu pariurile. Un parior de fotbal nu e clientul principal al unui asemenea grup, iar biletul lui va concura cu promoții de slot.

Verdictul: o casă sigură din punct de vedere administrativ, cu o licență lungă și o listă lungă de domenii, bună pentru cine are nevoie de stabilitate pe termen lung. Cine vrea un produs strict de pariuri sportive și un accent exclusiv pe fotbal va găsi mai multă atenție în altă parte.

Stanleybet (stanleybet.ro): marca offline care a adus pe online unealta de limitare

Stanleybet este mai bătrân pe stradă decât pe internet, iar licența lui o confirmă: titularul este Megabet International SRL, cu decizia 326/25.02.2021 și valabilitate până la 28.02.2031. Domeniile înscrise sunt stanleybet.ro, gameworld.ro, seven.ro, admiralbet.ro, redsevens.ro, 777.ro și gpcasino.ro. Licența este însă clasa I la distanță pentru cazinou. Reține asta, pentru că se va repeta mai jos.

Ce îl scoate în față nu e licența, ci propriul capitol de joc responsabil. Stanleybet listează limite de depunere, de pierdere, de timp în cont și de sesiune, plus autoexcludere temporară sau permanentă. Reducerea unei limite se procesează în 24 de ore, iar creșterea intră în vigoare după minimum 48 de ore. Patru tipuri de limite plus două trepte de excludere este o listă peste media multor case, iar timpul de procesare e cel din norme.

Ce lipsește: licența înscrisă sub numele lui este de cazinou, iar asta înseamnă că nu garantează prin ea ramura de pariuri. Nimic din ce scrie în condițiile proprii nu vorbește despre reținerea impozitului la retragere într-o formă care să o scoată în evidență față de celelalte case.

Verdictul: cel mai util brand dintre cele zece pentru un jucător care vrea instrumente de limitare pe patru direcții, iar cine își setează limitele trebuie să înceapă cu această casă pentru că îi dă cele mai multe manete. Cine caută exclusiv ramura sportivă, cu licență explicită, trebuie să privească mai atent actele, nu pagina de start.

Betfair (betfair.ro): singurul loc licențiat unde pariezi contra altui parior

Betfair este singurul licențiat de pe lista ONJN la care apare pariul în contrapartidă, pe lângă pariul în cotă fixă. Licența e recentă: Betfair International PLC, decizia 611/31.08.2026, valabilă de la 01.09.2026 până la 31.08.2036, cu domeniul betfair.ro. Decizia din august 2026 este una dintre cele două emise atunci pentru licențiați mari, alături de cea de la Unibet.

De ce contează categoria: pariul în contrapartidă nu se joacă împotriva unui preț fix pus de casă, ci împotriva altor jucători, cu casa ca intermediar. Un parior care găsește acolo o piață lichidă plătește un alt tip de cost, fără cota impusă de o listă de prețuri. Nu există nicio regulă legală stabilită despre cum se reține impozitul pe un câștig din contrapartidă diferit de pariul în cotă fixă, așa că nu promitem o scutire.

Ce lipsește: condițiile publicate nu intră în detaliu, pe o pagină ușor de găsit, despre cum se reține la transfer, iar lichiditatea pe piețe mici românești nu e ceva ce se poate promite dinainte. Categoria aceasta cere un parior care înțelege prețul din piață, nu doar cifra afișată.

Verdictul: singura cale legală din România pentru cine vrea să fie pe partea cuiva, nu a casei, iar pentru pariorul care are răbdare să aștepte contrapartea inutilă e irelevantă. Pentru restul, diferența față de o casă clasică e mică.

Vivabet (vivabet.ro): o licență tânără, o promisiune încă neconfirmată

Vivabet este una dintre casele mai puțin cunoscute dintre cele zece. Titularul este Viva Games S.R.L., cu decizia 643/25.04.2024 și o perioadă care merge până la 30.04.2034. Licența este clasa I la distanță pentru cazinou, iar domeniul înscris este vivabet.ro. Viva Games mai are în portofoliu ultrabet.ro, cherrybet.ro, vipbet.ro și altele din același tipar.

Ce înseamnă pentru cititor: o decizie din 2024 este una dintre cele mai noi din listă, ceea ce arată un operator care a intrat târziu pe piață și încă își construiește poziția. Perioada lungă până în 2034 dă o stabilitate administrativă, dar nu spune nimic despre lichiditatea piețelor sau despre cât de repede se procesează o retragere.

Ce lipsește: nimic din condițiile proprii nu iese în evidență despre limite de depunere sau despre reținerea impozitului, iar lipsa unui nume cunoscut în piață e chiar un risc de confort, nu unul financiar.

Verdictul: potrivit pentru cine vrea o licență recentă și un brand mic, care nu și-a construit încă reputația. Cine pariază sume pe care nu vrea să le retragă în grabă nu va avea probleme aici, cine vrea certitudini va căuta un brand mai vechi.

Unibet (unibet.ro): brandul care a ales licența nouă, cu zece ani înainte

Unibet a intrat pe piața românească prin UNIBET (GERMANY) LIMITED, decizia 612/31.08.2026, cu o perioadă de la 01.09.2026 până la 31.08.2036. Domeniile înscrise sunt unibet.ro, vladcazino.ro și 32rosu.ro. Licența este clasa I la distanță pentru cazinou și bingo, nu pentru pariuri.

Decizia de a lua o licență nouă de zece ani, în aceeași zi cu Betfair, spune ceva despre încrederea în piața românească: cine plătește pentru autorizare pe un deceniu nu intenționează să iasă la anul. Înregistrată în Germania, firma alege o licență de cazinou în România, ceea ce trimite tot restul discuției despre pariuri către altă structură.

Ce lipsește: nu există informație publicată de brand despre reținerea impozitului la retrageri, iar pentru cine întreabă dacă Unibet oferă pariuri sportive în regim propriu, răspunsul nu stă în licența de pe listă.

Verdictul: o casă solidă, cu o structură administrativă lungă, bună pentru cine vrea stabilitate și un nume internațional. Pentru biletul de fotbal de sâmbătă, un parior se va uita mai degrabă la altă intrare din această listă.

Superbet (superbet.ro): cel care acoperă cazinoul și bingo-ul cu o licență românească veche

Superbet este una dintre puținele mărci care apar pe stradă și online sub același nume, iar licența lui are o istorie lungă: SUPERBET ENTERTAINMENT LIMITED, decizia 2714/23.12.2020, valabilă de la 01.01.2021 până la 31.12.2030. Domeniile înscrise sunt superbet.ro și napoleongames.ro, iar licența e clasa I la distanță pentru cazinou și bingo.

Ce înseamnă: un deceniu de licență luat în 2020 înseamnă că perioada se încheie în 2030, suficient de departe pentru un parior care vrea stabilitate și prea departe pentru cine vrea să vadă un test de piață. Grupul care stă în spate e unul dintre cei mai vizibili în sportul românesc, iar asta, fără să fie o garanție, e un semnal de stabilitate comercială.

Ce lipsește: niciun cuvânt în condițiile la care avem acces despre reținerea impozitului la retrageri sau despre limite de depunere, ceea ce lasă decizia pe seama ecranului din cont.

Verdictul: pentru un parior care vrea o casă românească cunoscută și o licență care nu expiră în curând, e alegerea evidentă dintre cele zece. Cine își dorește termeni expliciți despre impozit la retragere va întreba direct, nu va presupune.

Maxbet (maxbet.ro): licența care se termină peste două luni

Maxbet este cazul cel mai limpede dintre toate. Titularul este MAXBET MALTA LIMITED, cu decizia 2555/22.12.2016 și perioada 01.01.2017–30.12.2026. Conform listei ONJN, perioada se încheie la 30.12.2026. Domeniul înscris este maxbet.ro, iar licența este clasa I la distanță pentru cazinou.

De ce contează data: o perioadă care se termină în decembrie 2026 înseamnă că o reînnoire trebuie să apară pe listă înainte de final, iar un parior care intră acum își deschide contul într-un moment de tranziție administrativă. Nu e un motiv de alarmă, pentru că reînnoirea e o procedură obișnuită pentru un operator vechi; este însă un motiv de a verifica lista, nu de a o ocoli.

Ce lipsește: nimic publicat despre reținerea impozitului la retragere sau despre instrumente de limitare, ceea ce lasă brandul fără argumente în această comparație.

Verdictul: o casă cu vechime și cu o dată de expirare a licenței imediată, potrivită pentru cine verifică lista ONJN înainte de a depune și vrea să vadă reînnoirea pe viu. Cine nu vrea să aibă de făcut nicio verificare în următoarele luni va alege altă intrare.

Betano (ro.betano.com): singurul care scrie pe pagină cine reține impozitul

Betano este brandul cu cea mai clară poziție față de impozitul pe câștiguri dintre cele zece, și singurul care apare în această recenzie cu un fapt direct despre subiect. Titularul este KAIZEN GAMING INTERNATIONAL LIMITED, decizia 172/30.01.2017, valabilă de la 01.02.2017 până la 31.01.2027, cu domeniul ro.betano.com. Licența este de cazinou.

Ce îl scoate în față: Betano reține automat impozitul ANAF din suma retrasă prin Betano Cash, conform Legii nr. 141/2025, iar sumele afișate la retragere includ deja impozitul. Pentru un parior care retrage 10.000 lei, asta înseamnă că vede 9.600 lei pe ecran înainte de a apăsa, nu după. E o diferență de confort care se plătește în transparență, iar cine a retras vreodată dintr-o casă care nu face asta știe cât valorează.

Ce lipsește: nimic nu indică o listă proprie de limite de depunere mai bogată decât obligația standard, iar aici brandul nu se distinge de vecini. În plus, ca multor altora, licența înscrisă este de cazinou, nu de pariuri.

Verdictul: intrarea potrivită pentru cine vrea să știe exact ce primește înainte de retragere, chiar dacă restul ofertei e standard. Pentru un parior cu un singur criteriu — impozitul —, aici se termină căutarea.

Totogaming (totogaming.ro): brandul care a plătit pentru o reclamă

Totogaming are o licență relativ nouă: titularul este TG MALTA LIMITED, decizia 1496/14.07.2023, valabilă de la 01.08.2023 până la 31.07.2033, cu sediul licenței la totogaming.ro. Licența este clasa I la distanță pentru cazinou.

Un fapt care nu se regăsește la vecini, și care merită spus pentru că privește direct publicitatea: ONJN a amendat TG Malta cu 20.000 lei pe 20 august 2026 pentru o reclamă care prezenta jocul ca mod de a umple timpul liber. Amenda e mică la scara unui buget de marketing și asta e chiar lecția: nu costul o oprește, ci regula. Orice parior care vede o reclamă care îi spune că joacă „ca să nu se plictisească” a văzut exact tiparul care a produs amenda.

Ce lipsește: nimic publicat despre reținerea impozitului sau despre limite proprii de depunere, iar brandul rămâne necunoscut pentru majoritatea pariorilor români.

Verdictul: o casă cu licență lungă și un incident de publicitate care o face ușor de recunoscut. Cine urmărește cum comunică o casă despre joc va citi amenda ca pe un avertisment, nu ca pe o recomandare.

Admiral (admiralbet.ro): același titular, altă marcă, altă intrare

Admiral stă pe aceeași decizie ca Stanleybet: Megabet International SRL, decizia 326/25.02.2021, perioada 01.03.2021–28.02.2031. Domeniile înscrise includ admiralbet.ro, seven.ro, gameworld.ro, redsevens.ro, 777.ro și gpcasino.ro. Licența este clasa I la distanță pentru cazinou.

Ce înseamnă: două intrări separate în comparație, același licențiat. Pentru un parior, asta nu schimbă nimic în privința reținerii impozitului — ambele mărci sunt acoperite de aceeași decizie și de aceeași perioadă. Se schimbă doar produsul, iar aici Admiral acoperă locații de cazinou cu o rețea mai mare decât Stanleybet.

Ce lipsește: nu apar condiții proprii despre limite sau despre reținerea la retragere, iar cele două mărci se disting greu în textul listei. Dacă ai dubii, aceeași decizie, același titular.

Verdictul: o alternativă în care diferența față de intrarea anterioară e produsul, nu licența, și cine vrea să compare două mărci ale aceluiași grup o poate face pe lista de domenii. Cine caută o figură independentă va alege un licențiat care apare o singură dată.

Finalul: ce se alege din zece intrări

După ce treci prin toate, rămân trei tipuri de alegere. Betano e pentru cine vrea ca impozitul să fie scris pe ecran și nu ascuns în cifra finală. Stanleybet e pentru cine vrea manete de limitare, iar cele patru tipuri de limite plus timpii de 24 și 48 de ore sunt cel mai concret lucru pe care îl oferă vreo casă de aici. Betfair e pentru cine caută o altă formă de a paria, cea în contrapartidă, și e singurul care o poate oferi.

Pentru toți ceilalți, diferențele se așază în două coloane. Una e licența: perioade lungi la Winner, Superbet, Vivabet, Totogaming și Unibet, o perioadă care se încheie la 30.12.2026 la Maxbet. Cealaltă e ce scrie casa despre banii tăi. Aici majoritatea intrărilor nu spun nimic, iar tăcerea nu este o infracțiune — este doar un loc în care trebuie să pui tu o întrebare.

Câteva cifre leagă totul: o taxă de autorizare de 30% din veniturile din jocuri de noroc, cu un minim de 480.000 euro pe an, o limită de 5.000–10.000 lei pentru un parior care joacă pe un site neautorizat, o reținere de 4% sub primul prag, de 400 lei plus 20% la al doilea și de 11.750 lei plus 40% peste al treilea, o autoexcludere care obligă sălile și nu toate casele online, și un registru cu 59.955 de persoane pe 11 octombrie 2026. Fiecare dintre ele e o cheltuială care se plătește, iar locul în care o plătești depinde de calea pe care o alegi.

Întrebări frecvente

Cum verific dacă o casă are licență clasa I pentru pariuri online în România?

Lista de operatori licențiați clasa I, publicată de ONJN, este singura dovadă. Caută numele operatorului, nu al mărcii, și verifică domeniile înscrise: o marcă e acoperită doar dacă domeniul ei apare acolo. Lista dă numere de decizie și perioade, nu serii de licență.

Dovedește un domeniu .ro că locul e licențiat?

Nu, domeniul nu spune nimic despre autorizare. Un .ro se cumpără fără nicio legătură cu ONJN, iar lista neagră ține chiar și imitații cu .ro. Licența se citește pe lista de licențiați, unde se vede decizia și perioada de valabilitate.

Ce este autoexcluderea și pe cine acoperă?

Cererea se face la ONJN, în nume propriu, e-mail cu semnătură calificată, declarație notarială ori prin organizator; devine obligatorie cam la o zi și nu are termen scris. Acoperă organizatorii cu locații fizice. Online, excluderea de la nivel de operator ține, iar un site neautorizat nu o respectă.

Cum îmi pun o limită de depunere la o casă licențiată?

Fiecare organizator online e obligat să ofere limite de depunere zilnice, săptămânale și lunare. Cererea se face din contul de joc. O reducere se procesează în 24 de ore, iar o creștere intră în vigoare după minimum 48 de ore, fără plafon maxim stabilit de lege.

Ce riscă un parior care joacă pe un site fără licență ONJN?

Participarea la o formă de joc la distanță neautorizată este contravenție, cu amendă între 5.000 și 10.000 lei. Site-ul nu este conectat la registrele românești, poate fi blocat, iar un jucător autoexclus nu este oprit acolo. Nici reclamațiile nu au unde merge.

Cine reține impozitul pe câștiguri și cum se plătește el?

Organizatorul licențiat reține impozitul la sursă, ca impozit final, conform art. 110 din Codul fiscal. Pentru jocul online, reținerea se face la fiecare transfer al câștigului în contul bancar, iar plata către stat se face până la data de 25 a lunii următoare. Pariorul nu depune nimic.

Conținut creat de echipa «Cont Pariuri»